cu prohabul descheiat prin viață

cu prohabul descheiat
iac-așa azi m-am sculat
și pe loc am cercetat
dacă e ceva sub pat.

nimeni și nimic era
numai tristă, fața mea
în podea se oglindea
și în sine ea-și zicea:

cu prohabul descheiat
toată ziua am umblat
peste văi și munți și țări
peste-nvolburate mări.

cu prohabul descheiat
mama-soartă m-a fătat
și pe loc m-abandonat
cu prohabul descheiat.

Advertisements
Posted in anorgasmii ale Eului, anorgasmii ale Sinelui, anorgasmii literare | Leave a comment

iarna asta se poartă Tinerii depresivi. asortați sau ne-

mediocru dacă sunt
dar am faţă de plăpând
pot poza chiar şi drept… sfânt.

——————————————————-

asta-i jungla de la noi
fără lei, da` cu mulți boi.

———————————————————

avem și noi Albastrul nostru, nu doar Miles Davis sau Kieslowski.

(song Stela Enache – Diminetile mele)

——————————————————–

a creat un grup virtual deschis: Grupul depresivilor. Feel free to enjoy, we have cookies. mrrrr

————————————————————-

„Ca sa-l parafrazez pe Winston Churchill, capitalismul este cel mai rau sistem economic, cu exceptia tuturor celorlalte.” (Ha-Joon Chang)

——————————————————————

– we are so much in love, aren`t we?
– yes, you with yourself and i with myself.

——————————————————————

mă iartă domnul Tudor Gheorghe, dar, în cazu-mi, Au înnebunit hormonii.

——————————————————————

“Mă uit în rai cu binoclul
Precista îmi face cu ochiul
De dragul meu se-ntrerupe din plîngeri
şi-mi trimite bezele prin îngeri

De colo de sus
îmi face cu mîna Iisus
pesemne ca să-mi arate
perluţe-n spini paiete-n stigmate

Mucenicii sfinţii şi martirii
îmi surîd cu glanţ în timpul pătimirii
Călăul irodul şi iuda
se simt excluşi îi torturează ciuda

Şi uite-aşa mă uit eu la cer
prea fericit altceva să mai cer
prea înţelept ca să plîng
şi ca să rîd prea nătîng

Sînt un om norocos
să mă ştiu privilegiat de Hristos
să simt duhul sfînt
peste umărul meu rîzînd rîzînd rîzînd

Pentru un singur scop am fost ales
N-am pe pămînt alt interes
decît să spun ce-am aflat de la muze

Dumnezeu a creat lumea să se-amuze”

 
(text de Florin Dumitrescu)
———————————————————————–
 
“Uneori mă gândesc că unica noastră specificitate individuală e cuprinsă aici: spune-mi din ce te scârbeşti şi am să-ţi spun cine eşti. Personalităţile noastre nu au nicio valoare, înclinaţiile ne sunt unele mai banale decât altele. Numai repulsiile vorbesc cu adevărat despre noi.” (Amelie Nothomb)

———————————————————————————

două lucruri sunt capabile să mă liniștească pe deplin pe lumea asta: muzica și mama. din fericire, pe una dintre ele am ucis-o.

———————————————————————–

well, we`re so wrong for each other… but that`s not the only attraction!

—————————————————————–

Lăsați toate Lolitele să vină la mine căci a lor este împărăția cerurilor gurii în vecii vecilor amin.

—————————————————————-

cântecel de dragoste pentru jazz-men

you go to my head
știi că eu-s un tip discret
dar acum ți-o spun direct

you go to my head.

ca saxofonul lui Coltrane
mă urmărește-acest refren
c-al lui Jarret Koln concert
you go to my head.

nu stiu Billie ce-a simțit
cand ăst thrill a-nfăptuit
dară eu mă simt complet
you go to my head.

————————————————————————–
azi am fost la croitoreasă
i-am zis să-mi facă o plăpumioară
plăpumioară din ceață
ceață aveam pe ochi, în suflet și în oase
tot eram numai ceață
de ce atâta risipă? – m-am întrebat
mai bine cu o plăpumioară
să-mi țină de cald
la iarnă.
—————————————————————————–
azi sunt cinic
dar doar în stadiul preclinic:

eram sub duș la relaxare
când m-au trăznit niște-ntrebări-existențiale
de ce și cum și cât și unde
cam care-i sensu` unei vieți mărunte
mărunt sunt și mărunt o să devin
gândesc deci sunt – un dinte de rechin.
rechin cu guri și fălci enorme
rechin al crudei morți fantome
ce-atâta căutare după sens
când ești doar tu cu el – și patru, tari pereți?

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Taci!

A vorbi despre tine însuţi e cea mai mare greşeală pe care o poţi săvârşi vreodată.  Mai gravă decât orice refulare sau vreun alt mecanism de apărare. Taci! Să vorbeşti despre tine însuţi atunci când eşti fericit sau trist sau dezamăgit sau furios constituie cel mai mare păcat. Cel mai mare păcat nu pentru că ar însemna ruptura între propriul sine și vreo divinitate imaginară, ci cel mai mare păcat pentru că ar însemna o ruptură între tine și… tine. Să disimulezi? Nici asta nu va ajuta la nimic. Să devii o fantoșă ce toacă mărunt figuri de stil în ghilotina clocitelor clișee? Mai bine taci! Nici metafora, nici personificarea și nici chiar oximoronul nu te vor ajuta să ieşi din mediocritate. Cățeaua jigărită a stereotipiei te va urmări oriunde. Vorbele tale nu vor ajunge decât nişte excremente lingvistice în cloaca soioasă a cotidianului. Taci! Aplombul tău febril către autodezvăluire va trezi în celălalt doar dihania adormită a plictiselii. Durerea ta? Bătaia lui de joc!

Nimic din ce vei spune nu va fi înţeles. Clocotelile tale interioare vor avea izul unui borș sleit. Taci!

Şi-nghite. Continue reading

Posted in anorgasmii ale Sinelui | Tagged | 2 Comments

The music of my soul

Continue reading

Posted in orgasme multiple | Tagged | Leave a comment

the BEGinning

Banal. Ăsta e cuvântul care m-a caracterizat întotdeauna. Superlativele nu m-au iubit niciodată. Nici comparativele de superioritate nu şi-au făcut cuib în lexicul celor care au avut vreodată de spus ceva despre mine. M-am situat, întotdeauna, la limita mediocrităţii. În fiecare dimineaţă, înainte de a-mi potrivi pe nas ochelarii cu multe dioptrii, îmi spun de fiecare dată acelaşi cuvinte: “trezeşte-te avortonule, neterminatule! Te aşteaptă încă o zi de căcat pe care TU o vei savura din plin”.

Contrar cuvântului format din majusculele titlului, nu cerşesc nimic. Nu am făcut-o niciodată. Sau poate, am făcut-o de câteva ori, dar în acele situaţii am fost pe deplin îndreptăţit să recurg la sentimentul cel mai creştinesc dintre toate – mila. Chiar dacă sunt un ratat social, să se-nţeleagă de la bun început, câine nu-s! De fapt, dacă mă gândesc mai bine, s-ar putea ca unor doamne să le fiu chiar simpatic. Domnilor niciodată. Aceştia mă privesc cu o scârbă pe care nici măcar textele pornografice ale lui Henry Miller n-o pot produce. De fiecare dată când întâlnesc privirea unui bărbat, văd în dihania din faţa mea dorinţa febrilă de a mă anihila complet. Însa, în loc să vocalizeze ceea ce gândesc deja – “piei din faţa mea, stârpitură” -, întotdeauna ei sfârşesc prin fariseicul “bună ziua, domnule. Vă pot ajuta cu ceva?”. În societatea de azi trebuie să fim corect politici, să ne punem frâu instinctelor primitive, să fim… civilizaţi. Or mie asta-mi convine, pentru că, în primul rând, mă apără de ferocitatea masculilor care m-ar înhăţa, şi-n al doilea rând, pentru că, prin însăşi condiţia mea de ratat, dar un ratat curăţel, manierat, puţin compulsiv, puţin narcisist, puţin paranoid, atrag ca un magnet mila, şi uneori, chiar şi simpatia femeiuştilor cu care intru în contact.

O, femeia!

…dar mai bine gata cu-nceputul… Continue reading

Posted in anorgasmii ale Sinelui | Tagged , , , , | 5 Comments